Din Orhei la Feldioara

Din Orhei la Feldioara

Plânge gloata, geme țara

Căci pe toate căile au intrat bătăile

Și prin toate puștile au intra căpușele

Să-și îndoape gușile.

Muștele și ploșnițele s-au făcut cât coșnițele

Vin de-a lungul, vin de-a latu`

Din Rarău în Retezatu`

VIn ca râia, ca bubatu`, ca naduful, ca oftatu`

Ca o mie de păcate

Ca o ciumă ce s-abate

Din cetate în cetate

Peste vetre, peste sate.

Pe ceafa săracului

Bubele dălacului

În pragul conacului

Ghearele oracului

Și uite-așa de când ne spurcă

Ducem toți dracii în cârcă

Ziua-i rugă, noaptea-i hârcă

Dracu-i dinte de năpârcă

Spaimele ne trag de chică

Lacrimile unde pică

Iarba nu se mai ridică

Și-i cucută și urzică

Pașii dacă vor să-nfrunte

Vin cătușe și mai crunte

Mâinile dacă se roagă

Vine lanțul și le leagă

Uite chei, uite belciuge

Lanțul, lacătul...

Ne e  cina și culcușul

Râde foamea la fereastră

Gheonoaia în casa noastră

Și stă-n fața porții gata

Să ne-nșface beregata

Uite temnița spurcată

Toți henderii și codoșii

Joacă hora haitei roșii

Hora temnicerilor

Pe jalea durerilor

Văleleuuu groparule, lotule, tâlharule

Pune mâna pe lopată

Și fă groapa lată, lată, lată

Să ne-ngroape jalea toată

Și-apoi trage pe morminte

Munți de cremene fierbinte

Peste fiu, peste părinte

Ca bietul ochi să nu mai vadă

Fiarele dând ghez la pradă

Inima să nu mai știe

De dureri și de robie

Urechea să nu mai audă

Peste țara care-asudă

Ruptă-n dinți de fiara crudă.

autor, monah Valerian Grecu